Cauzele recesiunii gingivale

Adesea, lipsa de timp sau stresul sunt motivul pentru care o persoană se obișnuiește cu o tehnică deficitară de igienă orală. La mișcările de frecare ale periuței de dinți, vârfurile perilor trec mereu pe lângă același loc al marginii gingivale. Astfel, gingia este lezată prin acțiunea forței. La vindecare, marginea gingivală se retrage.

Pentru a evita recesiunile gingivale, tehnica de igienă orală trebuie optimizată și, dacă este necesar, corectată. De asemenea, controalele regulate la cabinetul stomatologic pot ajuta la depistarea timpurie a eventualelor semne de recesiune gingivală.

Utilizarea periuțelor de dinți cu peri tari crește, de asemenea, riscul de a dezvolta recesiuni gingivale. Din acest motiv, poate fi recomandată o periuță de dinți cu peri medii sau moi.

Persoanele cu un tip de gingie mai subțire sunt, în principiu, mai predispuse la recesiuni gingivale decât persoanele cu un tip de gingie mai groasă. Tipul de gingie este determinat în principal genetic. De aceea, în special persoanele cu un tip de gingie subțire ar trebui să acorde o atenție deosebită optimizării igienei orale la domiciliu.

La controlul stomatologic se poate stabili grosimea gingiei. În special înainte de începerea unui tratament ortodontic ar trebui evaluat riscul de apariție a recesiunilor gingivale.

Tratamentele ortodontice pot fi efectuate cu aparate mobile sau cu aparate fixe (brackets). Riscul de apariție a recesiunilor gingivale este crescut în special la utilizarea aparatelor fixe.

Recesiunile gingivale apar la aproximativ 20 la sută dintre adulții care urmează un tratament ortodontic. La adolescenții sub 16 ani, recesiunile gingivale sunt mult mai puțin frecvente după încheierea corectării poziției dinților.

Recesiunile gingivale pot apărea atât în timpul, cât și la mai mulți ani după încheierea unui tratament ortodontic.

Fumatul țigaretelor are o multitudine de efecte negative asupra întregului organism uman. Pe lângă reducerea speranței de viață în general, fumătorii suferă mult mai frecvent și de modificări ale mucoasei, până la carcinomul cavității bucale.

Fumătorii care fumează mai mult de 20 de țigarete pe zi prezintă semnificativ mai multe recesiuni gingivale decât nefumătorii. Din cauza rezistenței reduse, marginea gingivală a fumătorilor este, de asemenea, mai vulnerabilă, de exemplu la acțiunea mecanică a perilor unei periuțe de dinți.

Din cauza irigării sanguine în general mai reduse a gingiei la fumători, la aceștia nu ar trebui efectuate tratamente chirurgicale. Abia după renunțarea cu succes la fumat poate fi abordată acoperirea chirurgicală, eventual indicată, a suprafețelor radiculare expuse.

Pe lângă tutunul de prizat, tutunul de mestecat este cea mai frecventă formă de consum de tutun fără fum. Tutunul de mestecat este plasat, în formă vrac sau ambalat în pliculețe, sub buza superioară și intră astfel în contact cu mucoasa bucală. În acest proces, tutunul eliberează, pe lângă nicotină, și substanțe toxice, care pot fi și cancerigene.

Prin acțiunea nicotinei se manifestă efectul care creează dependență al tutunului de mestecat. Astfel, consumatorii devin dependenți.

Tutunul de mestecat provoacă o iritație a mucoasei bucale, precum și recesiuni gingivale. Iritațiile se pot remite după renunțarea la tutunul de mestecat. Cu toate acestea, recesiunile gingivale persistă și după încetarea consumului și, prin urmare, trebuie tratate chirurgical, dacă este cazul.

Jocul frecvent cu piercingurile este un obicei care poate avea efecte dăunătoare asupra dinților și gingiilor. Aproximativ 80 la sută dintre purtători prezintă la punctele de contact respective și o pierdere a substanței dure dentare propriu-zise, iar în 25% dintre cazuri apar și recesiuni gingivale.

După îndepărtarea piercingurilor, recesiunea gingivală respectivă persistă și, prin urmare, trebuie tratată chirurgical, dacă circumstanțele o impun.

După tratamentul unei parodontite se observă, de regulă, o retragere a gingiei. În cazul tratamentului parodontal, aceasta este însă dorită, deoarece prin retracția marginii gingivale pungile parodontale nedorite se pot vindeca.

Spre deosebire de recesiunile gingivale la persoanele fără parodontită, retracțiile apărute în timpul vindecării gingiei nu mai pot fi anulate.